Lolele in Agnita

In the center of Romania, in the little town Agnita, Sibiu county, it was resuscitated an old tradition of Sasi (Transylvanian Saxons; in German: Siebenburger Sachsen), documented since 1689. It was intermittently practiced and threatened with total disappearance after the movement of the Saxons in Germany in the last years of the communist regime and after the 1989 Romanian Revolution. It is named in German “Urzelnlauf” and in Romanian “Fuga Lolelor” (= run of Lole), or as it is called on short: Lole. The tradition was forbidden last time in 1941, then resumed and practiced between 1969 until 1990, when it was stopped again – and this time it seemed permanently. Luckily in 2006 Lolele were exemplary recommence in Agnita, this time by a group of Romanians, who understood the cultural and social importance of this event, beyond any kind of “ethnical” boundaries.

When I was a child I was quite squared of these personages, Lole. Now, it is a festival so dear to me! Lolele run through the city to ward off bad spirits out of the town.
Enjoy some pictures:

See more on the album on Amazon

Cover Amazon

Advertisements

Biserica fortificata din Agnita

Agnita (Agnetheln), micuța localitate din centrul țării, atestată documentar încă din 1280, renumită altădată prin breslele tăbăcarilor, cizmarilor, cojocarilor, croitorilor, dogarilor, olarilor etc., a primit deja în 1376 dreptul de a ține iarmaroc. Apoi, în 1466, Matei Corvin a acordat Agnitei şi “jus gladii”, un drept important al acelor vremi.

Din fortificațiile cetății săsești s-au păstrat destul de bine turnurile de apărare, și firește, biserica. Ceea ce este remarcabil, dacă ne gîndim că este una dintre cele mai vechi fortificații săsești din Transilvania – din secolul al XIII-lea; oricum o renovare a întregului ansamblu este absolut necesară.

Biserica-hală a fost construită în stil gotic, pe fundamentul unei vechi bazilici romane. De alfel, mai există în oraș urme romane: o fîntînă romană, din păcate nesemnalizată și nefolosită ca atracție turistică.

Postez mai jos cîteva dintre fotografiile mele. Se pot vedea cîteva turnuri, cum ar fi Turnul Olarilor (ceasul, după știrea mea, încă mai funcționează) lipit de Biserica Evanghelică, Turnul Dulgherilor, cu intrare boltită, prevăzută cu hersă, sau corpuri de clădire ale Școlii nr. 1, unde am învățat și eu opt ani, îmbinîndu-se cu vechi turnuri.