Cum reușește Dragnea să bată principiul non-contradicției

Cum reușește Dragnea să bată pînă și principiul non-contradicției… (de altfel, e tot ce mai poate să învingă; ba nici măcar! e doar un artificiu stilistic, după cum se va vedea mai jos!)

 

Deși principiul non-contradicției interzice acest lucru, realitatea este că Dragnea are și nu are dreptate în aceeași declarație, în același timp. Cum? Iată:

  1. Cînd declară că el nu scoate oamenii în stradă, are dreptate. Acum, că declarația „pot, dar nu vreau” e ca „știu, dar nu vreau să spun”, rostită de un copil, asta e altă poveste. Probabil că PSD-iștii ar reuși să adune cîteva mii, poate zeci de mii, pe care-i mai pot păcăli. Dar oricum, ca să ceară ce? Continuarea Hoției? Minciunii? Demagogiei? Etc… Restul electoratului lor nu mai pune botul, așa cum de altfel declarau alegători de-ai lor: că i-au votat pentru ce au promis în campania electorală, dar acum protestează împotriva minciunilor și mișeliei lor. Un alt principiu al logicii aristotelice spune clar: „nu toți cei care au votat PSD-ul în alegeri ar și ieși în stradă pentru a le susține furturile și minciunile”, așa că să ne mai scutească cu milionul acela.
  2. Dar, în același timp, nu are dreptate, pentru că, în fapt, Dragnea, chiar dacă nu vrea, scoate oamenii în stradă. Zi de zi, respectiv seară de seară. Dragnea, și PSD-ul care e de partea sa (plus micuțul bonus din ofertă, ALDE), prin Guvernul lui, cu toții i-au scos, de fapt, în stradă, chit că împotriva lor. Oamenii au ieșit pentru ce au făcut acești guvernanți, „noaptea, ca hoții”! Ei au comis-o, acum ei trebuie să răspundă. Și nu e doar OUG 13, ci și OUG 9/2017, și toate cele „ce va să vină”! Primul pas este, normal, demisia, demisia întregului Guvern, absolut necesară, logică!, și de aceea cerută de manifestanți. Al doilea pas, e de competența Justiției. La urma urmei, (și) pe aceasta o apără oamenii în stradă, împotriva tentativelor de viol, fie ele din miez de noapte, fie la lumina zilei.

Pentru că, din ferire, tentativa de viol se pedepsește și pentru o singură victimă, nu trebuie să fie peste 200.000 de victime! Deși, victime ar fi milioane… Așadar, e vremea să-i oprim!

 

img_20170206_194638

Cîteva gînduri despre implicarea în politică

În ultimul timp am auzit cam zilnic „recomandarea” să ne facem partide, să ne implicăm în politică. Am tot meditat asupra acesteia. Întrebarea nu este: Ce-ar fi dacă ne-am face un partid? ci: Ce trebuie schimbat?

Dacă ne gîndim la cîte hibe are țara asta, nu doar la nivel politic (unde sînt cîte încap, de sus în jos și de jos în sus, de la stînga la dreapta și invers!) ci în ORICARE domeniu și pe toate palierele, la cît de putred este sistemul și societatea românească, atunci să facem, ce? Să ne luptăm pentru un loc călduț de deputat, senator sau alt slujbaș la stat, care să ne asigure o pensie de invidiat? Nu, mersi! Dacă ne vom implica direct în politică, trebuie să o facem ca lumea. Adică, pentru a schimba mersul împleticit și bolnav al societății în direcția bună, a normalității, a unei vieți „ca afară” – ca în țările vestice, cum ar fi un bun exemplu Elveția. Sau altele ca ea.

Pentru că de fapt, nu de o simplă schimbare este vorba, ci de o operație în carne vie urmată de un întreg proces de vindecare. O operație pe viu, care să curețe această putreziciune din societate. Fiindcă așa cum boala e perversă și atacă organismul pe căi invizibile cu ochiul liber, tot așa și putregaiul acesta a intrat în societatea noastră și a devenit stare de fapt. Doar un eveniment atît de tragic cum a fost incendiul din Colectiv a scos la lumină un mic vîrf din iceberg-ul care ne-a cuprins pe toți și ne-a înghețat. Ne-a scuturat puțin și mișcările din stradă au început să topească puțin din această gheață care a acoperit întreaga țară. Dar va putea ceva vreodată s-o topească pe toată?

Sîntem înconjurați nu doar de corupție, ci și de impostură, sîntem îmbibați de incompetență, de răutate, de invidie, de nepăsare și lista rămîne deschisă. Toate acestea trebuie schimbate. Nu e suficient să blamăm clasa politică, deși e un bun început. Și nu o blamăm degeaba, pentru că mulți sînt vinovați și trebuie să ajungă după gratii, așa cum a ajuns fostul primar, supranumit pe nedrept „Piedone”. Acesta din urmă a fost un justițiar, un șerif care a luptat împotriva răului, nu era parte a lui.

Cine vrea să se implice, să intre curat în politică și să rămînă așa, să nu o facă pentru un loc călduț în parlament, ci pentru aceastea două: Curățare și Vindecare. Să se implice cu toată ființa. Iar cei care nu se vor implica direct în politică, să-i susțină pe cei care o fac, nu numai prin vorbe, ci și prin fapte. Adică, să se uite și ei în jur și să atace impostura, să semnaleze mereu neregulile, să nu mai fie părtași la corupție și să ignore putreziciunea.

Primul pas pe care trebuie să-l facem, adevăratul prim pas este să ne enervăm! Pentru că nu mai suportăm mizeria, trebuie să o curățăm. De la cel mai mic nivel, pînă la cel mai înalt. De la noi, pînă la ei și încă o dată înapoi!