Sighisoara, mon amour!

DoubleTree by Hilton Sighișoara. O imensă sală de conferințe (sau de nuntă, la cît e de mare!) Mese rotunde cu scaunele aranjate în semicerc, astfel încît oamenii să poată privi cu toții în față. Unde eram eu… Dar nu eram singur, eram cu cartea mea, Primii pași! Și cu prezentarea pe care am făcut-o, proiectată pe ecranul din spatele meu.

Au fost peste 30 de persoane, ceea ce pentru mine a fost o mare bucurie! Am început destul de relaxat, dar lucru ciudat și invers: emoțiile au crescut pe măsură ce înaintam. Dar, a fost bine, am fost susținut sufletește de cei prezenți, cărora le mai mulțumesc încă o dată, și le urez: lectură plăcută!

0102

Lansarea romanului “Primii Pasi” la Bookfest – rectificare

O mică rectificare. Nu s-au schimbat multe, doar locația:

Cafeneaua Literară Kretzulescu, etaj, pavilion C1

În rest, totul rămîne neschimbat:

Bookfest, sîmbătă 27 mai, ora 18.00

 Lansarea mult-așteptată a romanului meu:

Primii Pași. Luptă! Iubește! Plîngi! Speră!

Eu voi citi cîteva fragmente din roman, apoi va urma o lungă sesiune de autografe. Invitat de onoare Liviu Antonesei. Moderator: neobositul Valentin Ajder. Vă așteptăm cu drag!

DorinDavid_PrimiiPasi_COPERTAh

Iată și descrierea de pe Coperta IV:

Acesta nu este un volum. Acesta este un uragan.

Imaginați-vă că vă aflați pe o pajiște, admirînd florile de cîmp și bucurîndu-vă de natură. Deodată cerul se întunecă și începe furtuna. Dar nu orice fel de furtună, ci una violentă, cu rafale de vînt care vă scutură și vă lovesc în față cu bucăți de realitate. Vă mai lasă din cînd în cînd, atît cît să vă puteți trage sufletul. Nu aveți unde să vă adăpostiți, nu există ieșire. Trebuie să înaintați, v-o doriți! Zăriți o lumină. Plini de speranță alergați spre ea. Totul se liniștește și iubirea, în toate poveștile ei, își face apariția. E bine, e cald, ați vrea să stați aici mereu. Însă realizați că nu e de fapt altceva decît ochiul furtunii, unde și oceanul se calmează. Greul abia acum începe, pentru că partea cealaltă este și mai necruțătoare. Însă speranța apare, pagină cu pagină. Plîngeți – poate, oricum, așteptați cu nerăbdare să terminați cartea. Pentru că doar atunci vă recăpătați liniștea…

Speranța nu moare ultima, speranța nu moare niciodată!