De Ziua Națională despre… pașoptiști

Pentru că se apropie ziua națională și toată media o să fie cu ochii ațintiți asupra înaltelor fețe prezente la manifestări pe întreg cuprinsul țării, dar mai ales la Alba Iulia, mă gîndesc să aștern cîteva rînduri din romanul meu, referitoare la precursorii acestei Uniri ce se serbează de 1 Decembrie, anume Revoluția de la 1848. Așa, în stilul caracteristic unui roman:

„- Acum, oricare ar fi fost motivul lui Șaguna, am aflat că elevii, altfel spus, colegii voștri de la liceul cu același nume consideră că a fost o trădare. Mai ales că Andrei Șaguna a ajuns episcop după doar un an. Dar și-a spălat păcatul devenind el însuși un apărător al libertății românilor. El a fost cel care a trimis împăratului Ferdinand I al Austriei, cel care l-a precedat pe marele împărat Franz Joseph, o petiție semnată la Marea Adunare de la Blaj în 1848, împreună cu alți oameni politici importanți ai vremii, prin care cereau, printre altele, desființarea iobăgiei, libertatea tiparului și înființarea unor instituții de învățământ în limba română. După ce Franz Joseph devine împărat al Austriei și rege al Ungariei, al Boemiei și al Croației, mare principe al Transilvaniei și mare voievod al Serbiei, și credeți-mă că titlurile nu se încheie aici, dar se termină ora pînă vi le spun pe toate, Andrei Șaguna îi trimite și lui o petiție cu aceleași doleanțe.

Dar Șaguna nu s-a oprit doar la petiții, ci va face mult mai multe. Așa a ajuns să pună piatra de temelie a Gimnaziului Ortodox de la Brașov, inaugurat în 1850, și care din 1922 îi poartă numele, sau să înființeze din banii proprii, tot în 1850, tipografia de la Sibiu. De atunci munca sa pentru ajutorarea românilor nu s-a mai oprit, iar după ce a ajuns mitropolit a avut și mai multă putere pentru a-și putea ducea opera la bun sfîrșit. Șaguna a pus bazele a cîteva sute de școli primare și a cîteva zeci de școli gimnaziale confesionale, a înființat în 1853 o publicație în limba română, „Telegraful român”, care mai apare și astăzi la Arhiepiscopia Sibiului, și a încurajat înființarea Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), al cărei prim președinte a fost. Între anii 1898 și 1904 ASTRA a publicat prima enciclopedie în limba română, în trei volume, numită simplu „Enciclopedia Română”. Și dacă tot vorbim de lucruri prime, nu uitați să vizitați din cînd în cînd „Prima şcoală românească”. Profitați că ea se află aici, în Brașov!”

Primii pași. Luptă. Iubește. Plîngi. Speră.

În curs de apariție la Editura Eikon

Advertisements

Primii pasi – fragment

Un scurt fragment din romanul meu Primii pasi (care acum isi cauta rostul in lume), fragment care in “lumina” alegerilor din SUA isi dezvaluie noi sensuri. Sper din tot sufletul sa ramina fictiune:

– De Philadelphia știam, spuse Azade, de clopotul ei celebru sau de „Declarația de Independență”, dar cu New York chiar a fost o surpriză!
– Vezi, trebuie să vizităm și Philadelphia mea, și Washington, cîte motive să rămîi aici în State.
Azade zîmbi. Stătu cîteva clipe pe gînduri.
– Nu e chiar așa simplu cum o spui tu, începu ea. În primul rînd, mi-e un pic teamă, din două motive: primul, intoleranța crescîndă, pentru că „bufnițele nu sînt întotdeauna ceea ce par”, cită ea dintr-un serial faimos; al doilea, sînt puțin copleșită de dimensiunile acestei țări. Am mereu impresia că la un moment dat nu va mai exista acel ceva care o ține legată la un loc. Iar gîndul ăsta mă sperie…